Marea in luna Decembrie (Undrea)

    Am fost zilele trecute la mare. O mare pe care nu am avut ocazia sa o vad pe timpul verii si poate ca a fost mai bine asa. Marea era de un azur poetic si in plus, iarna, nu are alge. M-am cautat in oglinda ei. Caci, in fapt, pentru asta vroiam sa o intalnesc. Am cautat-o intr-un moment in care te cauti pe sine sau cel putin il cauti pe Dumnezeu. Dar ca un om modern ma intreb : Ce este Dumnezeu ? Este Dumnezeu fiinta nascocita de religie ? Religia e sigur inventata de oameni, de aceea exista atat de multe religii. Coborand scarile de la plaja Modern, din Constanta si apropiindu-ma de mare, pot sa spun ca ma apropiam de Dumnezeu. Dar acesta nu era Dumnezeu, acesta era Creatorul. Am simtit lipsa de putere pe care o simti in fata sfintei Naturii. Pe care o resimti in fata muntelui, pe care nu poti sa il misti oricat de impunator ai fi intre oameni ; in fata marii, pe care nu poti sa o seci oricata ura ai avea ; in fata codrului, pe care nu poti sa-l intelegi, oricata stiinta ai cuprinde. Nu stiu cum sa exprim. Eu fiind Taur, ca zodie, semn de pamant, poate ca e normal sa ma inchin zeitei Marea. Poate ca apa da viata Pamantului. Dar ceea ce vreau sa spun este ca m-am simtit in fata marii, ca in fata unei puterii cu care nu poti sa iti masori puterile. Acesta e Dumnezeu. Sau cel putin aceasta este creatia Sa.

 Cu greu mi-am gasit locul intre stabilopozii de pe plaja. M-am asezat si am inceput sa caut nisipul de pe fundulul apei. Se vedea, desi erau cativa metri ca adancime.

Apoi am lasat un val mic spart in zecimi, intre tonele de beton sa imi cuprinda a miimea parte din tensiunea cotidiana.

  In infinitul ei, marea mangaia spre mal val dupa val, dupa val… Fiecare picatura din mangaierea apei mi-a cuprins celula cu celula sufletul si nu iti trebuie prea mult sa te vezi invins de puterea a ceea ce Creatorul a lasat. Da, Creatorul. Caci altfel nu ai cum sa iti explici ca puterea asta mirifica a aparut pe Pamant, decat prin creatia perfecta a divinului.

Ce este Dumnezeu ? Linistea muntelui ? De fapt, nu tace ; el iti spune ca nu il poti dobandi. Nu il poti cuprinde. Nu il poti intelege de unde si cum a aparut. Ce este Dumnezeu ? Cantecul dumnezeiesc al marii ? Infinitul valurilor ce spala piatra la tarm fara cumpatare ? Mangaierea apei in fata careia te inchini precum leprosii in fata lui Iisus ?  Ce este Dumnezeu ? Ce este Dumnezeu ?

Ma rog, am fost acolo eu, cel pe care ma stiu si creatia Domnului. Am lasat fiecare picatura a miilor de valuri sa imi cuprinda fiecare gand, fiecare teama, fiecare indoiala. Nu ai nicio sansa de izbanda. Marea e o forta blanda, o dragoste de mama, o caldura a trupului iubitei in fata careia te inchini, lasi armele, lasi taria, te dezbraci de furie, de putere, de ambitii si ingenunchi. Marea e energia care iti fluidizeaza armonia si integrarea ta, ca fiinta, celula cu celula in mijlocul ei.

   A fost decembrie, dar… ah, Doamne, cat mi-am dorit sa fiu cuprins de ape! Cat mi-as fi dorit sa ma cunun bucuriei ei; sa fiu parte din jocul ei; sa ii simt atingerea.

 Ce este Dumnezeu ? Calmul, regasirea, raspunsul tuturor intrebarilor, visarea, poezia, caldura si blandetea pe care ti le dau marea.

Ce este Dumnezeu ? Linistea, tacerea, teama, curiozitatea, forta, dorinta si puterea pe ti le dau muntele.

Ce este Dumnezeu ? Fosnetul, frica, poezia, necunoscutul, viata pe care ti le dau codrul. Si totusi... Si totusi...

    Un soc, o frica, o teama, un fir de sentiment pamantesc, caci dumnezeiesc precum natura nu a fost, m-a pus la mare incercare. Omul, spre nefericirea lui e supus firilor pamantesti.In fata acestei mari incercari am invocat forta divina.Ce este Dumnezeu ? Iubirea dintre barbat si femeie care mi-a dat puterea sa imi revin ? Ceva pentru care fiecare gaseste un raspuns, dar nu stie sa explice ?Ce este Dumnezeu ? Marea, muntele, codrul, sanul femeii care te inmoaie sau ceea ce te face sa iti pierzi puterea ; sa iti pierzi aripile, azimutul, tinta, idealul.

   Dupa aceasta incercare, am inteles ca Dumnezeu sau creatia Sa, inseamna femeia pe care iubesti, marea in fata careia te inchini, muntele in fata caruia iti pierzi cuvintele si codrul in fata care iti pierzi sperantele, iti aduni dorintele, gandurile sau te pierzi pe tine insusi.

Dumnezeu este in mare, in munte, in codru, in iubire, in fiecare pas pe care il calci. Dumnezeu e omul, atunci cand omul inseamna natura sau atunci cand natura e in om. Dar omul nu e mai presus de natura, nu e mai presus de iubire, nu e mai presus de Dumnezeu.